Am pierdut un fir de gand

Dupa cum ziceam in soapte, am fost si privit in noapte.
Imi plac zilele la tara, in case varuite – strat afara, strat ‘nauntru – si pline de sfintenii mute. Vatre din alea cu pereti reci si porosi, de care te atingi cu buricele degetelor si simti ca-i bine. Sa stai pe prispa mustacind pe laturi la catei lungi cu picioare scurte, citind editii vechi din 2003 despre camasile uriesilor.

Lucrurile din jur vorbesc fara zgomot, razand in clopote de dimineata. Si tot acolo oamenii traiesc.

Ce rost are sa povestim despre stele ? Rupem o paine-n frimituri si le-aruncam pe masa gandind la barba lui Brancusi – uite Luceafarul de dimineata, Rasaritele, Caru’ mare…

Bate oricand un trap in Hyde Park cu cei mai buni cai.


Ieri pe langa rau mergand
am pierdut un fir de gand
si-am catat in jos si-n sus
pana soarele-a apus.
Rasarira stelele,
eu colind valcelele.

Toata noaptea n-am dormit,
sa-l gasesc m-am invartit.
L-am catat si-n rau, in apa,
ce frica mi-era ca-mi scapa,
dar gandul furat de unde,
s-a dus cine stie unde

– Gheorghita Maleanu


Advertisements