Despre super eroi si raceala

Am racit.
Prima oara dupa 7 ani. A doua oara dupa 13.

Nu stiu cand a picat deal-ul cu Dumnezeu si am decazut de la stadiul de supererou.
Cand si de ce mi-a dezactivat super puterile fara preaviz sau explicatii suplimentare, la fel ca aia de la feisbuc contul.
Probabil e ca in povestile citite demult : atunci cand iubesti cu atata forta, pic cu pic te face om, pana devii cu totul la fel ca cel iubit.
Ca sa poti trai la fel, simti la fel, percepe lucrurile la fel – imparti totul, asa cum se face in dragoste.

Maine poimaine aflu poate si ca imbatranesc, ca-mi vor aparea riduri si ca ma vor duri oasele.
Ca ma loveste masina si efectiv ma doare sau ca imi pun fierul de calcat peste palma si chiar ma frig.
O sa aflu ca adun ani, si nu doar pentru colectie, ci pentru timpul care se scurge.

Maine poimaine aflu ca nu-s destul de bine pentru a merge s-o ascult pe Herta Muller la Ateneu, cititind cuvinte intortocheata si sangerii de vii la Ateneu.
Banuiesc ca si daca ma intreba, as fi acceptat. Dar asa-s cei sfinti, iau decizii pe la spate si te trezesti in ele pe la jumatatea drumului si dureaza pana te obisnuiesti.

Cam o viata de om. Dupa care trece.

Image source: Rasoloarison

Advertisements