Al fab (ulous) et

Fac parte dintre acei oameni care rotunjesc cuvintele si le dezmiarda in culori.

Pentru mine literele sunt aurii, caramizii, bleu, maro, verzi si-asa mai departe.

Cand eram mai mica eram sigura ca toti le vad la fel, le gandesc la fel si ce frumos ne intelegem noi cu totii intre noi printre atatea culori mirobolante. Ulterior am aflat ca se numeste sinestezie , ca nu-i rea, dar nici omniprezenta, ca nu se trateaza, dar nici n-ai vrea sa o tratezi, ci s-o pastrezi in suflet cat e ea dispusa sa stea.

Acum ceva ani am fost la un forum intercultural; intr-o sala imensa erau proiectate sunete si imagini facand parte din limbi pe cale de disparitie. Peste 32 de limbi pe care le puteai auzi pe tonuri din cele mai diferite. Peste 32 de alfabete pe care le puteai parcurge cu privirea pe niste ecrane demne de filmele Sci-Fi. Pentru un sinestetic a fost o experienta completa si delicioasa, ca un desert facut de-un chef celebru (care vreti voi, alegeti de-aici)

Sinhala e departe de a fi pe cale de disparitie, insa este considerat de multi printre cele mai frumoase alfabete. Se spune ca nu-i unul, ci doua, pentru ca foloseste doua tipuri de litere – unele “pure” si altele “originale” (adica primele, adevaratele).

Literele lor sunt desenate rotund ca obrajii calzi, inchise intr-o parte cu buze si duse un pic inspre in sus ca asa sade frumos a demnitate.

Caligrafia n-a murit, desi ne straduim tare mult sa-i facem felul.

Pauza 3 minute si exercitiu in rasete/tacere: sa luam un pix sa scriem ca atunci cand am invatat la scoala sa facem a si i si m.
Inca mai cred ca scrisul ne arata cum suntem. Si daca ne straduim putin ne invata cum sa ajungem ceea ce vrem sa fim.

Image source:
http://www.omniglot.com/
http://lankapura.com

Advertisements