Entuziasmul si branzeturile frantuzesti

Entuziasmul e un lucru relativ, ca mucegaiul de pe branzeturile frantuzesti.
Odata consumat cu pofta, acesta dispare pana cand pofta apare din nou, la fel si consumul.

Imi plac oamenii entuziasti, cei care povestesc pasionati despre cum au urcat scarile metroului, cum le-a cazut batista intr-o balta sau cum au iubit la nebunie o portie de ciuperci cu sos de smantana pana cand dragostea dintre ei si farfurie a vazut albul portelanului.

Probabil in partea lui cuantica de univers, Pitagora a gasit deja formula matematica pentru a masura variatia si recurenta mucegaiului si respectiv a poftei – cand apare pe Roquefort-ul sufletului, cand dispare.

Pitagora nu stia insa ca oamenii frumosi din jurul nostru sunt rari si ca orice raritati se hranesc numai cu relativisme, precum modestia, simplitatea, sinceritatea, entuziasmul s.a.m.d.
Si dincolo de matematica, recurenta si variatie, n-ai da totul pentru oamenii astia frumosi ? Macar pofta continua de viata.

Image source: Dancing on the piano, by Yein

Advertisements