Eskimo land – giving and receiving

Se facea ca era iarna si ca eram cu totii fericiti.

Ca afara ningea ca-n povestile de Petre Ispirescu, ca mama termina treburile la timp si era in final linistita, ca tata luase un brad laaat si luuung pana dincolo de tavan si argintiu.
Daca era numai al meu ar fi fost mic, bondoc, rotofei Sunt sigura ca ar fi avut picioare ar merge ca o rata 😆
Cand bunica ridica obrajii si-i sprijini intr-un zambet sfant, de toata pomina, el, bunicul ne adusese pulovere de lana si cipici grosi crosetati cu vreme in urma.

Prajiturile piscoteau molfaibile si cremotzofanoase la fereastra. Dincolo, afara cum ar veni, catelul luneca pe blana lui zdravana iutind toti fulgii din aer. Tot in aer. Si-apoi iar in aer.
Nepasandu-i de nimic si jucandu-se bucuros in legea lui, pisoiul se ascundea printre globuri si ghirlande, fix in partea a mai plina a coroanei. Avea ochii mici si sclipiciosi, ca si noi toti de altfel. De la beculete. Ba nu, de la cozonaci. Ba nu, de la sarmale. Ba de la sufletu’ dinauntru.

Chilling in stil mare, bine si frumos.

Asa a fost Craciunul trecut. Si asa au fost toate Craciunurile in care te bucuri si-ti amintesti ce norocos esti si-ncerci sa dai din bucuria ta si altora, cat mai multa si cator mai multi cu putinta. 🙂 Am pregatit deja cadourile.

Advertisements