Despre gradinile din noi sau le fabuleux destin du Ana Maria Morodan

Vorbitul cu Ana e una dintre acele experiente in care cuvintele se leaga unul de celalalt, salta si palpita, se nasc subiecte si se intregesc franturi de conversatii ca intr-un mare puzzle postmodern.

Sasha: Sa incepem 🙂
Sa ne imaginam ca suntem in Paris, in cartierul Marais. Stam in vitrina unei cafenele, al carei nume nu mi-l mai amintesc. Afara ploua, iar inauntru se simte tutunul de cirese si jazz-ul. Mai ales jazz-ul.

Ti-as propune sa o luam tiptil trecand poate de la una la alta, fara sa ne blocam de firul logic.

Viata ta a fost legata pana la un punct de Arad. Cum este orasul asa cum il vezi tu? Daca si in ce fel crezi ca te-a influentat?

Ana-Maria: Orasul meu natal este un mix ciudat intre arhitecturi  Art Nouveau si contemporane, cu stradute inguste pe care le descoperi altfel in fiecare anotimp. M-a invatat  ca atunci cand le zambesti  oamenilor ei iti zambesc inapoi. Este orasul in care e casa mea nesimtindu-ma Acasa.

Sasha: Si iata ajunsa in Bucuresti. Cum a fost prima zi? Cum ti se pare pana acum? Vorbeste-mi putin despre lumea lasata in urma si lumea descoperita.

Ana-Maria: In prima zi am plans ca o nebuna. Inca nu am identificat de ce. Probabil pentru ca totul s-a intamplat subit. M-am mutat aproape de pe o zi pe alta. In weekend a trebuit sa ma introc  in Arad. Imi lasasem si vasele in chiuveta. Mi-a fost putin greu sa ma obijnuiesc cu distantele mai mari, cu strazile si modul de a fi a oamenilor din alta zona. Lumea mea e practic aceeasi, multi dintre prietenii mei fiind aici.  Ahhh, am totusi o mare “suferinta”, acolo am un mic locsor al meu in care ma simt…eu, aici inca il caut. Imi place mult aici. Ma surprind oprita in fata cladirilor vechi admirandu-le avid.

Sasha: Poate sunt plans si respectiv suferinta creative, care apar inevitabil inaintea unui “mare frumos”. Pe cand New York-ul ? E pasul asta doar unul mic pregatitor catre unul cat talpa unui urias transatlantic?

Ana-Maria: Am plans pentru ca imi place sa dramatizez. Plecasem fix de ziua mea, singura, intr-un oras mare, fara pisica, fara lucrurile mele, cu geamantanul plin cu haine de casa si pijamale (sunt o dezorganizata).  Ai ghicit. Da,  imi doresc ca peste cativa ani sa ma mut acolo.


Sasha: Ti-ar fi placut sa fii Luisa Casati Stampa di Soncino. Ce anume te atrage la personalitatea ei? Va asemanati in vreun fel sau tocmai diferentele fac personalitatea marchizei mai fascinanta?

Ana-Maria: Mi-a placut ca a fost un personaj controversat si  excentric care a trait exact cum a simtit indiferent de conventiile sociale ale vremii. Involuntar si la scara mult mai mica o astfel de descriere mi se potriveste si mie. So they say 🙂

Sasha: Pana la urma Ana di Maria este mai controversata sau mai excentrica?

Ana-Maria: Cred ca din doza de excentricitate se naste si controversa, in general. Cat despre mine, cred ca trebuie sa ii intrebi asta pe oamenii din jurul meu.

Sasha: Ai bijuterii statement superbe. – o asemanare cu marchiza. Ai purta insa bijoux-uri din serpi vii, ca ea?

Ana-Maria: Dupa cum spuneam asemanarile pe care eu le vad intre noi sunt la o scara mult mai mica, nu cred ca as fi atat de curajoasa.

Sasha: In imaginile tale apar foarte multe flori, o intreaga gradina, ai zice, care traieste in exteriorul tau. Cum este interiorul, ce gradina se ascunde si cum ai descrie-o?

Ana-Maria: Gradina mea e destul de ciudata si paradoxala oarecum. Cu nimic mai speciala sau mai diferita de a oricarei tinere de varsta mea. Daca totusi ar trebui sa transpunem intr-un decor sa spunem ca as fi gradina unui conac din secolul XIX, o gradina cu aspect gotic, plina de statui si bancute acoperite cu iedera, cu hortensii imense si arbori de liliac.  Conacul ar fi parasit de zeci de ani, la fel si gradina…

Sasha: Fara oameni, fara pisici si fara cesti cu ceai uitate langa vreo statuie?  Se cere singura intrebarea.

Ana-Maria: Pai e o gradina parasita, deci fara oameni, cescutele au fost pierdute in trecerea anilor dar putem adauga decorului o pisica, una alb cu negru. Care ar sta mereu langa aceeasi statuie.

Sasha: De unde pana unde pasiunea pentru un stil decorativ ce-l putem numi expresiv feminin victorian? Este o etapa sau o constanta a personalitatii tale, descoperita cu mult timp in urma?

Ana-Maria: Mi-a placut intotdeauna ca locul in care traiesc sa vorbeasca despre mine. Evident ca am evoluat si eu de la perioada roz, la cea shabby chic iar urmatorul spatiu in care o sa locuiesc va fi tot feminin dar putin mai matur sa spunem 🙂

Sasha: Pana unde poate merge extravaganta, cat sa raman ea insasi: adica extravaganta?

Ana-Maria: Cred ca depinde foarte mult de fiecare persoana, de modul sau de viata si de locul unde traieste. De exemplu in Arad eu faceam piata imbracata in pijama. Aici nu cred ca as mai face asta.

Sasha: O ucenicie a boemului practicat liber. Cum era pijamaua?

Ana-Maria: Ehhh…o pijama lalaie, din bumbac.  Nu ma refer la desuuri. Imi place sa cred ca totusi am un oarecare simt al ridicolului 🙂


Sasha: Un ultim exercitiu 🙂 Ai o pasiune pentru brunch-uri. Sa ne imaginam un brunch in pijamale cu personajele din The Great Gatbsy, una din cartile tale preferate. Pe cine ai invita si pe cine nu?

Ana-Maria: Nu as schimba nimic din carte. Nici nu as dori sa-i vad imbracati in pijamale.  Motivul pentru care mi-a placut atat de mult cartea  este ca te invata sa-ti alegi cu grija visurile. Dar ca sa raspund intrebarii tale i-as invita la un brunch pe Nick si pe Gatsby.

Sasha: Cei mai multi oameni au vise dragi ca stil de viata; si-ar dori fie sa aiba o ceainarie cu plante aromate, fie sa picteze bile pe nisipul unui ocean sau sa traiasca in varf de munte intr-o cabana singurateca, salvand ecosistemul din jur s.a.m.d.

Tu ce vis drag-stil de viata ai?

Ana-Maria: Mi-ar placea sa locuiesc intr-un loft cozy si glam din Manhattan, sa acord o mai mare atentie alimentatiei si fiu a smart shopper (deja lucrez la asta) sa ma intalnesc cu prietenii la brunch duminica (exact cum fac acum) sa lucrez intr-o corporatie sau pe partea de retail management., sa citesc, sa merg la teatru, sa rad, sa ma minunez de vreme, plante, cladiri, sa vorbesc prostii fara sens  si sa povestesc la nesfarsit  cu  prietena mea Adina. Nimic foarte special. Vreau sa-mi traiesc visurile, de aceea incerc sa le materializez aici si acum.

Sasha: Exista o fascinatie a complexului si a frumosului in visele tale: jurist, moda, design interior, glamour, I became addicted, Snobbish Breakfast…un stil de viata plin. Iti doresti vreodata un moment mai linistit ? Si invers: ar mai avea si altele loc pe lista ta?

Ana-Maria: Sunt un om destul de agitat si energic insa atunci cand sunt acasa, in spatiul intim sunt destul de tacuta. Nu ma uit niciodata la televizor, nu ascult radio, pur si simplu citesc sau lucrez in liniste.

Sasha: Ai fixatii, obsesii, ca restul oamenilor contemporani si mai ales urbani ?

Ana-Maria: Binenteles, doar ti-am spus ca nu sunt cu nimic mai speciala :). De exemplu, imi spal hainele cu mana tot timpul, fiecare obiect de decor are locul lui si nu poate fi mutat nici un centimetru in alta parte, smad. De fapt, daca ma gandesc bine sunt putin mai “speciala” in sensul clinic cred :)).

Sasha: Vorbeai mai devreme despre prieteni. Se spune ca o particica din fiecare om e o suma a celor din jurul lui. Crezi asta?

Ana-Maria: Evident fiecare suntem suma experientelor noastre si cercul social in care te formezi sau alegi sa iti petreci timpul isi pune involuntar amprenta si asupra personalitatii tale.

Sasha: Care ar fi cateva lectii invatate de-a lungul timpului de la ei?

Ana-Maria: Am invatat ca si eu ii dezamagesc pe altii nu doar cei din jur pe mine. Am invatat ce inseamna rabdarea, toleranta, compromisul, m-am invatat pe mine prin ochii lor.

Si am mai invatat ca cel mai bun prieten al tau esti chiar tu.

Sasha: Ce se mai intampla cu Ibecomeaddicted.com? In ce stadiu este?

Ana-Maria: Inca se lucreaza la partea de design. O sa fie gata in curand, desi acum comunicam mai greu, eu fiind aici si oamenii cu care lucram si partenera mea acolo.

Sasha: In afara de asta, ce alte proiecte mai ai in gand pentru urmatoarele luni ?

Ana-Maria: Sper sa reusesc sa termin a doua colectie Snobbish Breakfast. In rest, eu am cam o ideea “geniala” pe zi. Majoritatea se dovedesc a fi ineptii fara substanta. Scriu o carte acum, n-are pretentii de profunzime, nu te speria 🙂

……………………………………………………..

Image sources: High Street Cardigans

Advertisements