Polo, smochine si aerul postindustrial semi-informatic

privind din hyperspatiu foarte foarte foarte putine din crizele si problemele noastre trec stratul de ozon si raman pentru posteritate, undeva intre lupte pentru supravietuire, stalinizari in masa (oare e pleonasm ?), Shaoh, acte de discriminare rasiala, la colt cu rautati ieftine, langa boutique-ul cu cruciade si pachetelele de primavara cu deprivari de libertate/hrana/educatie.
nu-mi reuseste intotdeauna, dar de cele mai multe ori ma gandesc comparativ cu inceputul de secol trecut, ca suntem copii rasfatati traind intr-o era informatica postindustriala cu probleme de lumea intai, care uneori ne impiedica sa le vedem pe cele din lumea a doua sau a treia existente prin jur, in acelasi timp si spatiu, cele care care ne respira din aerul nostru din lumea intai si ne izoleaza un pic intr-o bucla atemporala unde ne manifestam fiecare cum crede in non-interactiunile noastre buclate.
nu, nu-mi reuseste intotdeauna, insa de cele mai multe ori fractia da bine si ma gandesc ca nu e atat de grav si ca nu suntem aici pentru crize, ci pentru a manca smochine proaspete din Hvar si a ne zgai la apus la un meci de polo.
departe in spate se vad muntii, in rest doar marea, ca doar d-aia ii zice “mare”, ca e simpla, plina si da pe din afara de tot ce are in ea. uneori mai scuipa si cate un soare.

seajoy_colaj

Advertisements