dar-din-dar

E un dar-din-dar cand mergi, cand treci de cate un copac si ti se pare ca s-ar misca frunzele dupa cum simti tu. Mai lin sau mai calin, ca in poveste; mai iute sau pe vrute, dupa cum gandesti atunci.

Dar-din-dar se face rai si se lasa grijile din spatele ochilor si spatele gurii, de dincolo de riduri, gene si sprancene.  Se inclina, se apleaca si se molcomeste atunci cand mergi pe o strada la apus, cand forfota in jur, zbuciuma, dar e liniste in tine.

E un dar-din-dar sa fie liniste. Sper ca e clar acum.

E o liniste in seara asta, ca o atingi cu varfurile degetelor si o simti cum palpita.

Advertisements