Dez-iubirea fericirii noastre

“22% of people read the text on street posters like this one.
28% – try to read, and without having understood any sense of it, go further.
The rest don’t pay it attention. But what if the secret of happiness has been written here”

Barbatii iubesc femeile pentru o mie si una de motive mici, nesemnificative si de durata.

Le iubesc pentru ca zambesc frumos. Pentru ca isi plimba tivul rochiei incat tot tighelul joaca “tara, tara, vrem ostasi”. Pentru ca isi dau parul dupa urechi acoperind obrazul cu podul palmei, de fiecare suvita luneca in gol si mai fac o data miscarea. Pentru ca fac prajituri bune si dulci din 3 oua si 2 linguri de zahar. Pentru ca tipa, striga, se enerveaza si spala vase. Pentru ca se-mbufneaza si nu spun de ce-s suparate. pentru ca sunt triste, pentru ca au umbre in priviri, pentru ca joaca-n degete creionul cu care scriu, pentru ca mai vor o pereche de pantofi rosii, pentru au au parul ondulat, desi si-l intind adesea cu placa. Barbatii iubesc femeile pentru ca plang, ofteaza si se lipesc de ei cand dorm.

Dintre o mie si una de motive mari, importante si de moment, femeile iubesc barbatii pentru sunt inalti, dar nu cat ele sa trebuiasca sa poarte tocuri tot timpul; puternici fara sa ia steroizi si sa transforme mersul la sala intr-un scop in sine; sanatosi fara sa aiba nutritionist(a); inteligenti; fara complex de superioritate; frumosi fara a fi aroganti; mandrii fara a fi orgoliosi; timizi si sa stie cum sa abordeze pe oricine daca e cazul; cultivati, cititi, elocventi, fara sa fi fost vreodata considerati tocilari, nici macar in clasa a 4-a; sa aprecieze rafinamentul alcoolului fara a fi alcoolic, frumusetea unei femei fara a fi afemeiat, ii iubesc pentru copilul din ei si maturul…tot din ei. Si-asa mai departe.

Odata si-odata, un ziar obscur din muntii Caucaz va publica in singura lui tipografie articolul unor cercetatori americani. In studiul lor acestia vor examina de ce femeile se iubesc pe sine insele, asa de mult incat se trantesc in numele atator idei in bratele primului sfant numit “vreau sa ma arunc eu cat mai departe de mine si de ceea ce ma face fericita”.

Se va numi “Dez-iubirea fericirii noastre” si se va vinde ca painea calda printre copiii de scoala primara, dornici sa invete neologisme.

Motto & images source: – Egor Bashakov – Public Poster Project

Category : etc